sâmbătă noaptea
picioarele tale așteaptă picioarele mele
printre copaci
suciți de întuneric în relații complicate

vocile se sfătuiesc între ele
o să cazi o să cazi
în podul palmei
ca o pasăre înghețată
ustură frig ochii știu asta vreau
să trag obloanele
neștiut
un mers pe încredere
să nu mă țină noaptea de coaste

spune-mi de ce
uit lucrurile pe care le faci
o amnezie rostogolind
altele mereu altele ca pe-o zăpadă
spune-mi cum am trecut anii aștia
pentru că
nu vreau să știu încotro mergem

toate lucrurile rele se târșîie
niște șleauri niciodată astupate
adunate într-un pumn ore mici
suspendă
un atunci în care nu se mai întâmplă nimic
rău nimic murdar
și nu există nici o fotografie
să țină minte

în miez de întuneric
pe pipăite
vorba aia vine cu buze încinse
să-mi dea sâmbăta noaptea

mirosul aduce scorțișoară din mâini până-n tălpile amare