în tacere...

Mă topesc…la umbra cuvintelor tale…
și ai ucis zâmbetul fluturelui
ce încă nu s-a metamorfozat…
i-a rămas…doar umbra presupusei
fețe și un zambet mort în
bătaia vântului ce mișca statuile
de ceară…în parcul iluziilor
de la capătul Căii Lactee…

…e frig…e mult prea rece…și
în atâta singurătate aud doar
ecoul mut al picăturilor de apă
ce zdruncină pământul…

…și tot ce adun în palma mea
sunt zdrențe ce le pun pe…
altarul durerii
…ia-mă!...