Trist suspină codrul verde
Pe sub talpa mea cea nudă,
Prin cristalele ce-și varsă
Măruntaiele lichide
Și se rup tacit!
În verde pe uscat…

Trist suspină codrul verde
-n vara asta cruntă…

Trist suspină codrul verde
Armistițiul cu mine:
Să uit razele cu susur
Și cât de pierdut îmi este
Avatarul tău!
În doru-mi cel uscat…

Trist suspină codrul verde
Lângă clopoțeii mei mov
Prin stejarii plini de vânt,
Iar pe frunzele uscate
Până-n rouă-i
Lipsa ta din mine.

Fremătând.