l-am rugat să vină la masă într-o zi
pe amărătul care doarme în scară
frig foarte frig e în oameni poate mai frig
ca afară

s-a plimbat printre cărți cu mâinile prinse
una de alta
murmurând
parcă își certa pornirea să fure

la întrebările mele cu blândețe construite
dădea răspunsuri clare și dure

a stat mult înmărmurit în balconul unde
luna
printre borcane și sticle strălucea

a zâmbit și mi-a spus:
mi-ar plăcea să servesc de sărbători o așa
gogonea