Și mă privesc…

Văd trup întinerind a frunze
Și ochi sclipind a nebunie,
Văd plete-avide de iubire
Și mâini neliniștite, încă...

Văd freamăt de descânt pe buze,
Frăguță ruptă-n zori de dor,
Îmi văd pe cer nevoia lipsă,
Potecă plină de nămol...

Văd ploi de tihnă curgând din mine,
Mă-nalț să strâng eternitate...
Sunt doar o frunză de lumină
Plecată-n zbor către o noapte...



Ce sentiment înălțător !
Să văd iubirea în pridvor,
Cerându-mi aripi pentr-un nor...