Corbii acestei nemeritate dureri
cu ghearele germinând pe-o buză de glastră
mai ciugulesc încă din crinii zilei de ieri.

Tigrii iubirii orfane, seducători și analfabeți
-scăpați imatur din lesa albastră-
mușcă azi din tendonul omniprezentei tristeți
smuls din articulațiile tăcerii
sângerînd acuzativ între gerunzii-mi pomeți
tumefiați de impactul nemângâierii.

Părinte,
m-ai provocat cu mântuirea acestei mirări
aproape posibilă…

Iubite,
cât m-ai atins cu indiferența acestei tăceri
atât de penibilă…

Să nu fiți aproape de tunet când voi revendica
corbii cu aripa stângă de fulger trosnită!

Să nu-mi fiți mâna dreaptă când voi ridica
colții spadei de tigri ciobită!


9 iulie 2002




Din volumul "Geometrii singulare",
sept. 2003, editura Pro Transilvania, București