în dimineața aceasta soarele cade vertical
cînd roșu când galben pe oglinzile ce aleargă a neștire
din firele nopții trecute adun secundele
ca pe o apropiere și păstrez liniștea ochilor tăi

mi-i sufletul plin de puterea cuvântului revărsat în mine
de aseară am răsturnat clepsidra ca o reflexie a nordului
stau rezemată de prevazul inimii
sorbind tacticos din timpul ce uneori trece mai aproape de tine

îți privesc chipul reflectat în imagini alb – negru
adâncit în sonete
alerg cu brațele întinse să-ți cuprind gândul
nimic din tine nu mă mai recunoaște

poate îmi simți doar umbra aplecată
peste un vers de poezie