Plictisiți - de moarte, cadavrele gânditoare,
Papirusul mânjesc cu minciuni - pretinse adevărate.
Dintre ei se ridică un prăpădit sub soare,
"Băieți am o idee genială. Să'l otrăvim azi pe Socrate!"

Când axa timpului se curbează spre infinit
Și când susține'n a ei umbră tot Universul ca un fus,
Pretind cunoaștere - strigoii care strigă:
"Băieți am o idee genială! Să'l crucificăm azi pe Iisus!"

După un timp, privind spre profunzime,
Prin orizonturi rătăcite - scheletul ros a cavalerului trac ,
Cu burțile pe mese, cu ochii plini de ură,
"Băieți am o idee genială! S'o ardem azi pe Jeana d'Arc!"

Trecând fiorul clipelor pierdute în nisipuri,
Clepsidrele se sparg - într'un preludiu bizar, plin de mister,
Cu vena'nveninate de sângele curat - el spune:
"Băieți am o idee genială! Să dăm azi amendă lui Baudelaire!"