În dimineața asta oamenii stau lipiți de trotuar
lungi desperecheați
cu privirea mâncată de ger și
colecția de pași lăsată sub bradul de iarnă
Te-am recunoscut după mișcarea latentă
străzile sferice nebănuitele ape

Lângă pielea ta nu se face noapte
inventezi o simetrie de umbre
mă pictezi pe dinăuntru îmi aduci rochii din nori
coși buze de pântece și mă asiguri că nu-ți place
să aduni mărunțișuri

În dimineața asta te-am chemat
nu aveam cuvinte
am lăsat pe măsuța din hol
câteva lucruri pe numele tău
lumânările de Crăciun
beculețele
viața