prin pix îmi curg cuvinte,
scriu istorie mai veche,
... sunt eu în astfel de momente,
căci scriu doar c-o ureche...

sunt liber căci nu am canoane
nu vreau să fiu apreciat,
nu sunt brâncuși să fac coloane,
iubesc să scriu dezordonat.

și de n-am să reușesc,
n-o să mă opresc aici,
asta simt, asta vorbesc,
de nu-i beton, fac din chirpici.

izolat , 4 pereți
mă-ncatușez ș-arunc și cheia,
mă scurg precum și apa din bureți,
dar voi mi-ați stins scânteia.

pixul nu vrea să scrijelească,
mă-afund în nepăsare
cuvintele n-o să jelească,
rămân mereu doar... alinare.

mă duc acum m-așez în spate,
căci vorbele ce nu s-aud, rămân mereu uitate...