Zâmbești cu mulțumire când toate îți merg bine,
Zâmbești cu încântare norocul când revine,
Zâmbești cu modestie spre lauda adusă,
Zâmbești simțind plăcere de gluma bine spusă.

Zâmbești cu resemnare când totu-i doar trecut,
Zâmbești plin de visare spre drumul început,
Zâmbești cu supărare când nu ai de ales,
Zâmbești cu indulgență când nu ești înțeles.

Zâmbești plin de speranță, luând viața în piept,
Zâmbești satisfăcut spre omul înțelept,
Zâmbești plin de iubire spre omul ce ți-e drag,
Cu dragoste zâmbești copilului din prag.

Zâmbești cu nostalgie spre ziua cea de mâine,
Zâmbești cu grea tristețe când nu ai bani de pâine,
Zâmbești cu ironie când unii mari se cred,
Zâmbești cu răutate când și bogații pierd.

Zâmbești dulce și tandru când visul te dezmiardă,
Zâmbești cu înțeles când alții știu să piardă,
Zâmbești cu simpatie spre un copil deștept,
Zâmbești plin de acreală când omul nu e drept.

Zâmbești cu mare spaimă când răul l-ai făcut,
Zâmbești cu întristare găsind alt început,
Zâmbești plin de uimire surprizei eșuate,
Zâmbești surprinzător când inima mai bate.

Zâmbești făcând din ochi cu înțeles complice,
Când șeful bine înfipt nu vrea să mai abdice,
Zâmbești cu oboseală la un sfârșit de drum,
Zâmbești și după moarte, dar nu știi cui și cum.