Am uitat cine sînt eu,
dar te-am auzit spunînd că
aș fi o iarbă rea,
un braț de alge
aruncate la malul mării
de o furtună ce acum
cîteva zile a înecat
un vapor întreg de pasageri...
Am auzit tot de la tine
că aș fi un joc de cuvinte
nerostite pentru că vorba mea înțeapă
cînd vreau să atrag atenția ta pierdută
în pînze de Goya sau de bărci naufragiate.

Din tot ce mi-au spus
prietenii tăi am înțeles un singur
fapt, că eu sînt un personaj ciudat
inventat de tine
pentru un concurs de poezie
la care ai participat,
dar vai!
nu l-ai cîștigat,
pentru că eu m-am dezbrăcat de identitatea ta
și m-am prefăcut în
iarbă rea...

Aș continua la nesfîrșit jocul tău,
dar m-am plictisit!
Vreau un rol de strajă
în piesa de teatru la care lucrezi
zi și noapte,
pentru că acum vrei
să devii dramaturg.

Știu ce urmărești:
să mă transformi în poezie
și să mă pierd cu tine
în valsul trist
al nemuririi.