Fratrifagii din cetățile
cu ziduri de purpură
sfâșie cămășile îngerilor
sfidând curgerea piezișă
a secundelor
în cadrane solare.

Colocvii cu șorțuri de zgură
ard în ochi sângerânzi
ca-n bărci pântecoase
lacătul semințelor vântului.

Cu craniul lui Yorick în brațe
pășim pe dunga subțire a vieții,
zidind în estuare
înțelesuri de aur calp
și acolade de gheață.

Să bem, iubito,
vin din potirele pașilor
de pe căile zeilor fără cuvinte
ce coboară în clipe de grație
că cutremure clorofila.


















Les grains du vent

Les fratrifages des cités
aux murs de pourpre
déchirent les chemises des anges
en défiant l’écoulement de travers
des secondes
dans les cadrans solaires.

Les colloques avec des tabliers de scorie
brûlent dans les yeux ensanglantés,
comme dans les bateau ventrus
le loquet des grains du vent.

Le crâne d’Yorick à la main
nous avançons sur la crête mince de la vie,
en bâtissant des sens de l’or faux
dans estuaires et accolades de glace.

Allons boire, ma chérie,
du vin dans les coupes de pas
des dieux sans mots
qui descendent dans les instants de grâce
pour féconder la chlorophylle.