Grație portocalelor am ratat piesa
în care juca iubitul meu;
le-am luat pe toate din toată lumea
ieri,și le-am ascuns sub pat
să miroase toate șosetele lui-
mie mi-e silă de ele.
De prea multe ori m-au încălzit...
mie-mi place răcoarea
pe care merele de primăvară mi-o dau
împreună cu un surâs amărui,
inocent ca atunci când vezi
pentru prima oară valurile mării
și stai nemișcat în speranța
că te vor prinde și pe tine
într-un joc de mai.

Dar ce am acum eu cu voi?
Să-mi văd de iarna mea,
că și-așa sângerează ușor
ca după zile întregi de soare
și nisip...și premiere de la Carmen.
Bietul bărbier... l-a prins ploaia
fugind după mine
și i-i frig, picioarele ude,
goale,
bocancii putreziți.

Mănânc doar de pe fundul borcanului,
ceva urât mirositor, dar gustos
după acele vremuri
cu mirosuri de lemn-dulce,
și roiniță cufundată în
valuri imense de cearceaf.