voi scrie într-o lună 100 de poezii despre Moarte
am să mă plictisesc apoi și am să public încă o carte
o carte cu coperți negre
citită prin gări prin săli de așteptare la clasa a II-a
de călători ce își cumpără întotdeauna bilet la vagonul cușetă
voi reveni apoi prin orașe uitate
cu pixul meu verde iscălindu-mă-n grabă
pe note de plată
nu voi mai număra pietre destine și lanțuri lacăte 7
nu voi mai fi muză și poet efemer
personal și desigur prea lesne
voi zace în biblioteci necitită de nimeni pentru încă o vreme
voi pleca departelui frate să îi aduc încă un pas
mă voi răsfăța prin ochii lumii o vreme
iubindu-mă mult boem și stingher

cântecul acesta e mut nu se aude
e un cântec despre un poet care trece prin apele lumii cu pasul oprit
e un cântec de Moarte prelung dar albastru
în niciun caz cuprins în vreo carte

voi scrie într-o lună 100 de poezii despre Moarte
despre cum o țin în sertar și îi cumpăr
în fiecare dimineață iaurturi și prăjitură cu mere
despre cum pentru ochii lumii închiși se scrie încă o carte
o carte cu coperți negre și pietre-însemne aruncate în vânt