nu știu cum la plecare
agățasei din mine un colț mă priveai
dar nu puteai face nimic

picioarele ți-o luaseră înainte și mâinile
ieșiseră din umeri spre îngerul alb

lumea se spărsese ca o coajă de ou
cuvintele fugeau
și ploua
cu privirea lui Dumnezeu