vine o vreme când la castel ferestrele se deschid
atunci o primăvară tânără își cântă iedera prin strălucirea zilei
bufonul face tumbe într-un glob de sticlă cu ape trandafirii
elian privește peste umăr
soarele intră prin borangicul perdelei râzând
muzici ambrozie nectaruri alese și Raigor calul cel negru
așteptând în poartă drumul stăpân

rochii de tul mătase brocart
panglici fionguri eșarfe pălării violet
cutii muzicale 7 pietre în dar
și-o poveste

cum cresc trandafirii sălbatici
pe marginea vreunui drum netrecut cu pasul nicicând
tot astfel crește în castelul lui elian primăvara
dinspre turnul de nord se aude Orfeu cântând
copiii cu flori și fructe în brațe aleargă pe pajiști

odăile sunt goale dar pline de zâmbetul ei
sorocul de iarnă iată s-a stins
elian privește peste umăr
și trece mai departe spre un alt anotimp

undeva spre capătul lumii departe
se pictează încă un portret
în ramă ovală