flori fistichii pe trupul literei I

scorneli de sorcovă majoră
vă spoliați buzunarele neștiute de mâna contrară
moale-ca-piatra (de var)
leneș-ca-săgeata (netrasă)
înveșmântați în hainele-cele-noi
ale lui Ioan-fără-de-țară

b_ovină
bucurești
bărăgan
bâta de corn e dreaptă cum este un țăran
mânându-și turma printre mormintele supraetajate
din pipera

ce iarbă grasă crește din beton
spun îngropaților: pardon!
și țopăi într-un picior convins că mi-am ucis
din gelozie copilăria

binecrescute credeam femeile înveșmântate
în haină militară
cizme – epoleți - mantou
buzele strânse garou
în jurul dunării anulând granițele
în timpul paradelor lui Ioan-fără-de-țară

ne curge ni se prelinge sângele pe mustăți
sau mustul proaspăt în cârciumi jegoase de gară
desenează sfârcuri
țigăncușei unduindu-și buricul
printre privirile translucide ale limbii române

orb ca un avion cu personalul disponibilizat
visez lumea cealaltă tradusă prin Enter și Esc

beau
plătesc
dar nu plec
istoria nu contabilizează purtătorii de sorcovă
parcă bărăganul mi-ar spune
că mai e ceva de trecut iar asta ei bine
nu se întâmplă decât pe trainice poduri de piatră