azi cântăm un text la patru mâini
mâinile ocrotesc frigiditatea sentimentelor și
tulbură clapele apa din cană și cercurile ei
duc un semn spre marginea unde se concentrează
toată acestă imagine ambiguă pe care vreau să mi-o explic

(privește fix fruntea
pe când textul se termină într-o serie gurmandă
lângă o măcelărie
creierii din vitrină sunt sterși de praf
după ce au fost scoși din mine)

număr cercurile reale număr femeile două zaruri
răsună pe stofa din care tai și cos
tai țes mai beau o gură de apă
pianul e un război de țesut din muzeu
mâinile tale încurcă turiștii care trec
pe holuri ridicând picioarele până la burtă
heil heil
răsună prin text mâinile reactivate
leave the see alone
spun degetele replicând în cadență ca-n the wall

ce caut în acest naufragiu navigând prin cana cu apă
dând din vâsle spre zidul textului
(precum porcii
bucățile de creier pasc pe alte bucăți de creier
se multiplică fațetele se ambiguizează rolul iar cântecul
cu prea mult nisip lovește țărmul
replicile dure ale cutremurului
din insula circelor
tu)

doar beau apă și privesc valurile concentrice
sunt conținut și formă pe același palier
al percepției
balansul pianului imită textul ca o navă

(resorturile cerebrale țin de vraja obținută prin macerare
ambiguizarea
e un proces indus de vrajă
desprinde creierul din dans și oprește cântecul)