străini în liniște...
liniște străină își face loc între dunele
de nisip
doar focul arde
arde ceea ce nu se poate spune
pentru că ceea ce nu se poate spune trebuie înfăptuit
trebuie sa devină azi
mâine și cel mai important
să devină a fi,
clipa, șoapta, tremurul, sărutul
nopțile albe
și diminețile cu ochii tăi.

nisipul mi-a spus odată numele tău dar...
poate l-am uitat
poate l-am presimțit
sau poate focul a dansat un dans cu mine
iar eu am crezut ca ești tu.

pașii sunt în noapte
iar tu întotdeauna
tu ești aici , acum, acolo unde
îmi simt ceva pulsând
dragostea mea
îndrăgostirea mea
poate ca nici născută dar visată
împrăștiată în vânt și purtată de
strigătul șoimului în noapte
- ziua te văd, te cunosc
dar noaptea te aștept
sau aștept așteptarea ta sa se întâlnească cu a mea
sa cadă împreună din lună
să înoate împreună spre mâine.

liniștea poate câteodată e străină
dar niciodată nu-mi ești în liniște străină

nisipul poate că tace mereu dar focul ce arde
îl aud neîncetat

azi poate că a devenit ieri dar mâine te aștept din nou

să fim, să dansăm cu focul , să adormim ca îngerii
ce adorm atunci când cad pe pământ.