scrisul cu inima

există scrisul cu inima
care, grație egoizmului sau naivității,
inindă malurile lipsite de baricadele minții
lăsând mlaștini întinse...

există scrisul cu inima
în care se simte mâna dezorientată
de nervul haotic și nepunticios,
ascuns în cursul Dunării.

există și scrisul cu inima
în care se aude vuietul minții
trezind pulsuri inervate
în liniștita Mare Roșie.

mai există și scrisul cu inima
înecat in minte...
ca un diamant pierdut
pe fundul Mării Negre.

14iulie,2002.En.


și mă întreb: cum să reacționez,
atunci când un prieten îmi zice
că sunt unul din puținii
care scrie cu inima?!?