În jurul felinarului se agată cu dragoste noaptea,
acel chip de femeie cu sânii străbătuți de ecouri.
și este un fel de frunziș mort
peste pieptul zeului care iubește noaptea
și, peste pași lui care calcă venele silabelor-emoții,
un copil de culoare încearcă să vindece tablouri abstracte
ținând în mână anotimpuri de var.

Un cârd de verbe domoale s-au asezat pe ramuri,
un Adam întins cu mâna spre soare, Da Vinci;
peste tot aș vrea să curgă un fel de cântec din cuvinte știute
încat oamenii să se înece în euri.
Oricât aș privi această priveliște în devenire
izvoarele se urcă spre cer, peste statui se ridică timpul,
rădăcinile scot viața moților în fructele vremelniciei
și nu pot,
nu vreau,
nu știu
încotro voi pune sânge și piatră,
spectrul de ani
și lumina care aduce întunericul peste gimpi, crini și albatroși.