ascultă-mă olea și
nu minți
nu te minți
pe tine

înfășurată din nou de întuneric
aprinzi o lumânare
care să afle locul
locul în care te cauți
cel care știe să te țină

nu-ți aduce liniște nu-ți aduce
lumină

gesturi eșuate
se îndepărtează lent
de un port
pierdut
ex-destinații
între un sfârșit și un început
rotindu-se mușcându-se
nu te întoarce lucrurilor care nu sunt
sărutul acoperă
prima secundă
gustul din cerul minții conectează
primul de
ultimul „știu”

olea viața asta călărește
ne
călărește haotic
știu că fugi de cuvintele mari
printre străzi printre guri
printre case
gânduri
se ațin vântului să
nu te poarte din spate

nu fac decât să-ți strig
închide ușa străzii
olea

nu fugi