Plumbul din sânge se întărește
nu mai curge cu valuri
lasă urme de înțepături și moare
nu îmi cere adevărul ci doar un cuțit
ca să iasă la suprafață

Plumbul din sânge e orb
și în tăcere curăță petuniile
de petale uscate
aranjează piesele de domino
pe o masă cu picior

Plumbul din sânge vrea cafea
să se trezească din amorțeală
împinge fiecare picătură de oxigen existent
spre linia de orizont a creierului
până când masa cu piesele de domino
s-a răsurnat