când te întinzi pe pat și te dezbraci de rochia de zi
mâinile mele sărută cu unghiile porii trupului tău
e ca și cum un călugăr ar face dragoste
cu o pagină din Biblie în umila lui chilie
și eu și el punem în coșurile duse de umerii noștri
cea mai mare și profundă iubire

da vei spune și ce dacă e umedă coaja de carne
așa este când transpiră de obicei Dumnezeu
când încearcă să ne facă mai buni
mai cum să spun așa mai curați
ca după chipul și asemănarea Lui
dar oare nu după ploaie ies la suprafață râmele

te-ai tuns și părul vechi stă acum înfipt în limba mea
ca un mausoleu în care vin din afară mii de microbi
și se curăță de păcate la intrarea în corpul meu
ce te miră limba e poarta lui Petru prin care trecem

când te întinzi pe pat și te dezbraci de rochie
eu mă leg la ochi cu unghiile tale și din brațele
care mă înconjoară cu pereții camerei noastre
scot un sunet de clopot sticlit
e taină aici se creează un chip după asemănare