ce vise Doamne-n nopțile izbite
din zece părți de vuietul vântoasei
ce și-a dorit să surpe zidul casei
culcat pe-o rână-n chingi hodorogite
eram când lup rânjindu-i fioroasei
fantasme vii ce-a vrut să îl imite
când o albină-n roiuri părăsite
pe câmpul ars de secerarea coasei
când urs căzut pe-o ruginită șină
ținut în viață de-un statornic gnom
dintre-ntrupări păstrate pe retină
se alegea să fiu încins atom
câte-ncleștări rupând din gri lumină
dar când va fi să mă deștept că-s om


24 septembrie 2006