azi mi-am pus bocancii cei calzi
și-am îmbrăcat pulovărul împletit de tine
am ieșit în stradă umerii mei
erau mai lați decât schönnbrunul
călcam cu atenție să nu dărâm clădirile
vechi și frumoase una și una
și mai ales aveam grijă
să nu strivesc sub bocancii mei galbeni
oamenii care mergeau spre gară care spre aeroport
mulți se îndreptau spre spitalul municipal
cei ce aveau dureri mergeau chirciți
ceilalți se duceau în vizită
aveau flori în mână și bomboane învelite in staniol
și nu părea ca se grăbesc prea tare
apoi am făcut o rotire pe călcâie
cu un picior în prater si cu celălat în karlsplatz
și doi pași spre vest
m-am așezat pe kahlenberg cu picioarele în apă
dunărea nu-mi trecea de talpa bocancilor
am împins cu mâna câteva șlepuri
care se opinteau să ajungă la tulln
micul orășel în gara căruia s-a nascut
egon shiele bunul meu dușman
a murit de gripă spaniolă
abia pestre trei ani se năștea tata
mi se făcause foame unu-doi-trei-și
sărind peste fluviu am ajuns acasă
mă gândesc că nu ar fi bine
ca bocancii si pulovărul meu
să ajungă vreodată pe mâini străine