ne-am adunat să plângem
să aruncăm grămezi de pământ
peste trupul îmbrăcat în moarte
ca și cum am semăna peste ogorul uscat
boabe din care să iasă unghii
să hrănim viața noastră cu viața lui

pe marginea drumului
trece cireada de oameni
în mintea mea nu moare nimeni
în mintea mea nu tace nimeni
și totuși plângem plecarea
și aruncăm grămezi de pământ
peste cuie