cofeina-n organism cât mai mecanic
în orice formă și pe orice căi doar
doar oi scăpa de fața asta buhăită
de somn
cât îmi lipsește ritualul cafelei făcute de bunica
în ibricul fermecat
jumate din zațul de ieri
așezați cuminte la masa din bucătărie eu
vorbeam încontinuu
sub privirea ei blândă
deasupra mâinilor ei împreunate în poalele fustei
eh
era cel mai des rostit cuvânt al ei
la mică distanță de
păi
și
da...

gustul ăsta chimic nu-mbie la vorbă
sau cel puțin așa m-am convins eu
pentru a suporta mai ușor
capcana acestei vârste
(capcana acestor patru pereți pustii
capcana acestui oraș prea dens)

mi-e greu să ignor visul de adineauri
în care bei cafea așezată cuminte la masa din bucătărie moartea
tace sub privirea ta blândă
și fără nicio legătură cu restul să știi
că am fost îndrăgostit de tine mai tare decât de mama

suntem la un tren distanță
suficient cât tu să nu mai vezi decât tăcerea
cu care beau porcăria asta cu miros de caramel

mă duc să duc gunoiul
mă întorc și-ți povestesc
de ce nu cred în dumnezeu
deși cred că e bine că tu mergi la biserică