De-aici de la masa pe care ades,
Mă plec pe genunchi,Aceluia care,
Putere să-mi dea și gânduri să țes
Cuvinte spre Domnul-nălțare.

Singur la drum niciodată nu sunt,
La dreapta și stânga îmi este Cuvântul,
Și simt călăuza Duhului Sfânt,
Ce-adie prin suflet ca vântul.

Citesc epopee prin Duh trâmbițate,
De sfinții părinți lăsate-n versete.
Să scoată din noi mizeri și păcate,
Să nască dorința de sete.

Citesc timpul grabnic ce are să vină
Să schimbe pământul și omul în "NOU"
Și-a lumii-ntuneric s-o schimbe-n lumină
Sunt trâmbiți ce sună-n ecou.

Și sună pe drumuri,răspântii și case,
A Mielului nuntă sunt toți invitați.
Se pare că orbii și surzii rămase
Aceia ce-au fost cândva,zis:chemați!