zvârl pâine în apă – pustiu șantier zac nave în reanimare
în trupul acesta scârbavnic mizer:
pescuiesc
zi de zi altă zare

adânc și aer – amândoi! din genunchi și din cot mă îndoi

solzii lucesc frunză-n plutire sângele tremură ca o gheață
subțire

demult aici era o cișmea propteam de ea râzând bicicleta
ne hârjoneam cu apă apoi la ochi te ștergeam cu manșeta

purtam fluturat căpruiul tău pe cămașa de suflet topit
tu mă gâdilai – să înghit

trecătorii întindeau către noi un deget lung și noduros
pedalam și strigam: nu-i frumos!

glasul lor părea că ne prinde că vine: să vă fie rușine!

treceam pe străzi cum ai plimba un cuvânt într-o carte
sau un far ce-l zărești de departe

vasile
balaur
poet

...

filmul e gata... vâslașul vâslește... î n c e t