pe luciul gândurilor copt
ademenindu-și ocrul sfântul
amurg de glas din șapte opt
de mi-l adulmece pământul

sătul și uns din cap în dor
asmute-s-ar în mâini copile
și-n colți albit un neam de zbor
acrit nebun zălud cu zile

nimicuri umblete cărând
sudori înfașă din morminte
pe unde câte ce pe când
sărută pute știe minte