Brazii tăcuți, de veghe pe versanți,
Împovărați de cușme de azur
Par suliți ale munților atlanți,
Ce desenează-n orizont contur.

Grădini în soare, codrii milenari,
Ridică seve strânse din trecuturi
Vegheați de vulturi, cerbii lopătari
Sparg stânci să fie apei începuturi.

Iar zorii parcă-n slavă îi ridică,
O oaste verde pe un pisc spre cer,
Doar urșii mormăind parcă mai strică,
Tăcerea pusă, crestei temnicer.