Muritorule, trupul tău se pulverizează
Puținele gesturi și lungile tăceri
Tot ce îmbrățișezi nu înviază
Se face mușuroi cel de astăzi și ieri


Te risipește vârsta cu ambele mâini
Ninsori de borangic aprind tăciuni de gheață
Cuptorul frigului să coacă pâini
Înfometată-i moartea, să o hrănești, învață!


Cât să reziști într-o viață de om
Cu ocolișuri, trădări, presupuneri
Când frunctele cad ucise din pom
Răzvrătitul din grele supuneri


Parcă bate în ușă în nopțile reci
Adoarme în prag ușor ca un fum
Așteaptă umil să îl petreci
Călător fără trup cu pași fără drum.