Drumul spre iad e pavat cu intenții bune,
Cand toți spun minciuni, eu spun glume,
Unii se enervează și le apar spume,
Nu pot să nu spun lucrurilor pe nume.

Nu mă mai chinuiți cu buna purtare,
Pentru mine aceste lucruri nu au valoare,
Daca mă mai stresați mult vă zic ceva tare,
De rușine să vă trimiteți copiii la culcare.

Nu posed în cot încă nici o durere,
Și mă feresc să am dreptul la o părere,
Nu vreau să fac pe lumea asta avere,
Apoi să plec fără să fi simțit vreo plăcere.

Când toți vor să mă oprească în loc,
Nu mă mai comport civilizat deloc,
Când încep să înjur lumea ia foc,
Încearcă să mă suprime, dar nu au noroc.