Nici cu bătăile în geamuri și pe acoperișe ale
Ploilor de vară nu m-ar fi convins.
Îngăduința ei, și deslușirile?-
Un calup cu viespi sub streașina tâmplei,
Fără dicționarul întoarcerilor și erată;
Călătorii în jurul doagelor- încercuiri.

Obrazul înroșit al cerului dealungul marelui fluviu,
Și prețul cascadelor la bursa orizontului-
Regenerate energii ale prăbușirilor.

Am ales- ghemul cenușilor concentrice
Dezghiocate în peșterile igrasioase ale melancoliei,
Arbuști ferecați cu neputințele sferei,
Stabilități trecătoare, retușabile singurătăți
În caruselul decorurilor aplatizate
Ce să-mi comunice?- Risipiri,
Metehne ale înfloririlor, concentrate iluzii.

Nimic nu mă va abate- Rostul plecărilor și atracția?
Răcorile migratoare ale anotimpului,
Refugiile îmblânzite ale unui ins dedat tristeților-
Acele colivii presărate în cale-mi.
Prescurtări ale furtunilor interioare
Ordonatoare de vieți inutile în marșurile mute
Ale renunțărilor- minutare smulse, aripi răsucite
Imperii reverberate. Fără obstacole
Nimicul înaintează răscolind
Sentimente deja devastate.