există acest real. un frate îmbracă hainele prea mici
doar un salt între mine și el. o linie curbată
familia mea numeroasă se așează la o masă frugală
cu mâini cenușii se împarte hrana. nu apuc decât mâna altui necunoscut
numai realul te poate face să nu îți mai cunoști proprii morți

toate poveștile despre voi le spun la persoana întâi plural
casele sunt în același loc. nu mă veți crede
dar poamele se usucă pe aceleași obloane pe care au crescut pâinile
casele sunt oarbe. foarte reale. cuprinse de umbră
între un strat de frig și un strat de humă

e bine, avem aceeași sete. bolul ochilor se ridică și bea
suntem toți și se râde. și se râde de mine
ți-am spus că nu e greu să ajungi aici? ți-am arătat
trebuia doar să taci și ușile se deschideau. a fost așa?

pot să iau mirarea de pe fața mea și să o lipesc de a voastră
în buzunare am lucruri ce mă înstrăinează deși
e bine la voi, parcă nu-ți mai vine să pleci. îmi rămâne
ura din spate, sacul pe care-l port. știți cât real poți să pui în el?
uite, v-am adus și vouă să aveți de sărbători