În ceasurile limpezi de cristal,
în clopote de aur ce se zbat în inimi,
în lumina nopții cea de chihlimbar,
mi te-așterni în vise, salți în vine...

Prea scumpă orhidee, prea iubite crin,
a lunii diademă, o-amară sclipire
ce îmi sui în tâmple pe căi de pelin
și-n sudori mă-nvălui ca o mântuire.

Ești simfonia clipei din etern,
o arzătoare sfadă cu destinul.
O, naște-mi iar în floare un amurg!
Și în amurg o floare-a-soarelui din tine...