femeia este un specimen pe cale de apariție
ceea ce avem noi este doar un val
dacă acum inventăm flori
pentru irișii lor mereu alții
dacă acum mergem cu spatele
în timp ce vorbim cu ele față în față
dacă acum scriem și scriem
nu mai avem hârtie și scriem
crezând că ele ne văd scriind
atunci trebuie să mulțumim că cineva le-a dat ființa mai low
totuși
una peste alta ele nu ar putea să ajungă la lună
în șir indian dacă ar merge nu ar da de capătul pământului

*

femeia este un dans care i-a scăpat lui dumnezeu
în zilele facerii
femeia este din carne până în clipa în care iubește
femeia cere fără se dea și dă fără să dea
femeia este isterică țipă urlă
vezi aliona
până se naște cinevaul ei
femeia este vecină bună cu ziua de mâine și cu o ceașcă de cafea

toate femeile nasc mereu copii de aur

femeia nu moare niciodată de două ori
femeia dorește să moară pe scenă
iubitul să țină reflectorul
copiii să fie departe
aplauzele să cadă ca niște petale sângerii

femeia respiră altfel când simte că
nu va mai fi de capul ei prin univers

încă ceva
clipește atât de rar
când se deschide în fața lui

femeia mai este și legământul bărbatului cu sine