Imno Mortis

Aud in somn smintite canturi funerare
Iar noptile-mi sunt sterpe, surzite si amare
De ce imi canti straine, al tau fetid amor
Cand sufletu-mi de ceara e palid si amorf?

Al cui ma-ntreb e glasul, ce-mi stapaneste-n vis
Dementele sperante, cu-n zgomot vag si trist
Naluca e?...ori fiinta. E demon?...ori e inger
Din harfa lui cea sparta curg note ca de sange

Un cant de-ngropaciune, o tainica amanta
Ce-n plina voluptate, cu trupu-i de bacanta
Si-a parasit alcovul pentru un gol mormant
Amantul sau cel candid, pentru un palid sfant.

E trist, strainul glas, si tainic ii e cantul
Inchisa-i melodia, inchis e si cuvantul
Opreste-te nebune, caci imnul tau pervers
Trezeste ganduri negre, obsesie, eres!

Hipnotic el ma cheama spre un delir obscen
Spre suferinta insasi, spre chinul cel etern
„Ah! Lasa/n urma totul, speranta aceste/i lumi
Si vino spre desfraul purtat de cei nebuni...