Despre Moarte-ați aflat
că e doar întuneric,
mister readaptat
unui alai feeric.

Făpturi fără puteri
v-au amăgit că-i taină,
un drum de nicăieri
și-o umbră-n loc de haină.

Voi le-ați urmat, naivi,
vrând să v-ascundeți teama
și-ați devenit captivi
fără să vă dați seama.

Îngenunchiați și seci,
cerșind încă o clipă,
v-ați dezlegat pe veci
de-a liniștei aripă.

Am încercat să sper
că auziți Cuvântul
de dincolo de Cer,
însă vi-l fură vântul.

Și vă plecați, umili,
puterii din pământuri,
ușarnici și senili,
uitând de rit și cânturi.

Mă-ntorc în propriul eu,
să nu vă văd pieirea
și-am să mă rog mereu
să nu-mi furați menirea.

Căci nu mi-a mai rămas
decât Frica de Viață,
un drum fără popas,
mergând cu Moartea-n față.