ÃŽn drumul lor spre marea reverie
în piatră grecii timpul l-au săpat
ca să rămâna-n fapt o mărturie
că au trecut pe Terra și-au plecat

împovărați de razele de soare
iubirea și durerea le-au zidit
sub valurile triste de sudoare
în falnice coloane de granit

de mii de ani frumoasele zeițe
cioplite-n piatră de un semizeu
susțin povara lumii pe cosițe
de care s-a mirat si Dumnezeu

imensitatea pietrei șlefuite
este un gând pios adus de greci
în sufletele noastre obosite
de drumul mut al lumii catre veci

trăirile fugare și rebele
ascunse în coloanele cioplite
au vrut să fie dincolo de stele
un semn al dăinuirii infinite

pe Acropolis azi noi am venit
să regăsim a timpului cărare
înmărmurită-n piatra de granit
de minunata omului lucrare

turiști aduși de soartă și-ntâmplare
pășesc smeriți pe roca slefuită
să simtă timpul ferecat sub soare
în piatra de granit meșteșugită

de mii de ani Atena ocrotește
în templul din Acropolis pe greci
în timp ce lumea noastră rătăcește
pe-ntinsele cărări de pietre reci

de luna nopții ludic luminat
Acropolis e locul de pe cer
cel mai frumos și cel mai însemnat
din aventura noastră în mister