Un regret, atâta am
Și o simplă amintire
De un sentiment trecut
Despre noi, despre iubire

Vezi tu frunza aceea aievea,
Ce se clatină parcă-mbătată
Așa –i sufletul meu acum
O fântână ce se seacă.

Pustiu –i e la mine
Și lacrimi ce-s sărate
Iubirea parcă fuge
Și e tot mai departe.

Nu mai cred în basme
Poate nici în mine
Nu mai cred în vise
Nici chiar în iubire...

Nu vreau disperare
Nu vreau gelozie
Vreau și eu acolo
Cineva să fie
Când am o durere
Să simt mângâiere
Când am singurătate
Să simt două brațe
Ce mă strâng puternic și mă protejează
Dar visez și totuși,
Sunt așa de trează!
Singură voi fi
Pe nimeni nu voi găsi
Parcă –s blestemată
De iubire alungată
Pe –un tărâm întunecat
Unde cucul a cântat
Într-un colț de lume
Unde zac ale mele suspine.

01,02,2001