cerul se leagă de pământ prin corzi
nimeni nu vrea să cadă liber mai departe de sine

schimbăm între noi pantofii / pavajul ne zgârie corpii vitroși / totul pare invers chiar traiectoria aceasta de la mut la orb și retur / ploaia trece prin oameni / pe noi ne ascunde / într-un a fi străveziu până la roșul de flacără al iluziei / că suntem definitiv doi



hai să traversăm această linie decadent de fragilă / dincolo ne vom rosti blestemul de ființe ectoplasmatice zămislite prin convenție / de un zeu rătăcit în carnea unei femei oarecare

ne vom ridica unul altuia fruntea în palme / așa cum culegi ghemotoace de hârtie șifonată / de sub roțile unui bus supraplin / de gândurile altora pentru un mâine / care nu se petrece de fapt

să încercăm coarda aceasta / cât de departe în mine vrei saltul?

Photo © Jim Crossin


N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.