țin lingurița nemișcată îmi imaginez
planeta amestecându-mi cerealele în iaurt

ziarul – singura diferență între ieri și azi
îl deschid în silă
ca și cum aș întoarce o insectă studiată din curiozitate morbidă
va sfârși inevitabil în găleata de gunoi sau
în vasul wc-ului

pozele
mai ales chipurile acestea lipsite de sinceritate
le tai cu foarfeca în sute de bucăți le răsfir
într-o ninsoare tipografică peste porțelanul de un alb impecabil
și le privesc metamorfozându-se în garoafe negre îmbibate
de lumina ascunsă în apă

de câte ori vin gunoierii îi tratez cu iaurt
desigur ei cred că nu am toată țigla pe casă
(i-am surprins dându-și coate)
nu le-am putut mărturisi îmi place contrastul dintre unghiile lor
și marginea paharului

planeta îmi amestecă indiferentă cerealele știu bine
această jertfă nu va fi primită