își privește unghiile roase și ridate
cu ochi de fecioară pătrunsă de viață
îi place să-și scrie melodrama gândindu-se la el
el își fumează Black Stone`ul de zi cu zi gândindu-se la ea
ea își sufocă plămânii până la leșin tamponându-și creierii
așa cum a sfătuit-o el
îi vezi împreună spălându-și în fiecare zi mâinile la rădăcina portocalului lor
e tabloul lor pictat cu degetele de la picioare a unui artist mort
ei au propria lege a atracției smulsă din universul pariurilor pierdute
spune-le să zâmbească unui creștet de copil
să-și taie pielea care le atârnă sub călcâi
dar au timp...
au timp pentru că pot să-l recunoască atunci când le vorbește despre ei
e timpul lor trăit în comă alcoolică și criză de asfixiere

le-aș citi despre ultima ninsoare din deșert
le-aș dărui câte o clepsidră cu apă
i-aș trezi, sărutându-i pe frunte cu buzele strivite și sângerânde
îmi plac fanteziile lor de copii naivi și plini de sine
le-aș răni orgoliul într-un pahar cu gin tonic
apoi îl voi injecta în rana deschisă de sub unghie
urlându-le în timpane U`ul disperării și al frustrării

vor fi fericiți...e dorința dementă pe care și-o sorb din fiecare țigară
e doar un Wish...pierdut și regăsit odată cu Iubirea