uneori locuiam în tine
așteptându-te...

până la venirea ta
împrăștiam miresme de stirax
și admiram vitralii frânte-n gotic
tu erai catedrala mea izbăvitoare
și țâșneam din când în când
să-ți depun ofrandă
câte un origami
de forma "nervului divin"
a priori
descifram grafismele arcanelor
sub obrazul pătat al lunii
și mă întrebam la nesfârșit
unde ești?
unde ești?
unde ești?