e momentul să vedem poarta în tăcere
câteva funii medievale și o moarte din zâmbet
sugrumată de credința
în ce Doamne?
încet ..
ornamente de fier
sunt rece, sunt demon
deșert
un șarpe negru precum un baal


dacă ai avea sângele cald
ai sta drept în fața morții
ai privi-o cu dispreț ai plânge
sărutând icoane false
și fiii din pămant și apă
ești un ratat manipulat
de oameni slabi
și deci ești mort
am sângele impur
devin
un fum de carne ce învăluie plămânii unei statui
demonic în gură se strâng clipele de credință
pe care le scuip după o beție în care
nu-mi ajung țigările
mai știu eu ce să cred?

și vreau să ies din acest corp static
să fug ca un copil nebun
dar încă mai am nisip în buzunare
am construit castelul celor morți în moarte
și am intrat curios să ințeleg întunericul

acum e momentul să-l dărâm ca să ies
se va face clipa, deșert iar
Soarele ne va ucide în numele Său
vom râde iar dar altfel
suntem nomazi prin viață și orbi

iar voi
prietenii mei de joacă
o să-mi repetati greșeala de a fi om.