îmi
amintești
o păpușă
din plastic
dur

mă înțepa în stern când dormeam aproape

cu același cot și același index
îmi cauți evaziv măruntaiele
de inima care a fost

ochii tăi splendizi ca toate clișeele
cu iriși albaștri cornee prea albă
incapabili să reflecte realitatea
mi-o arată uitată pe raft

(nu mi-am dat osteneala să o distrug)


zâmbetul acesta perfect conturat
o cireașă bosumflată pe o felie de tort
care spune save the best for the last
mă irită ca izbăvirea printr-o minciună frumoasă

carnea ta aromată
mă plastifiază intern
ca o diafragmă așezată invers

nu
pot
să-ți fac
nimic
azi

nici măcar să te scriu altfel

Photo © Kyoung Kim

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.