trec ghetele mele, arătări în ploaie
solitare peste trotuare.
nu mai speră ele să nu se înmoaie
pân’ la ceasuri de adânci noroaie

de ce? de aceeași mână
încălțate, pe aceleași membre

hai să fiu eu baciul și m-aștepți la stână
Capra zice: te aștept cumetre.
dar urmând scufițele poveștii
că de-i albă, băiețel, fetiță
de pereții ghieții au murit toți peștii
în căsuța comestibilă din poieniță.

dacă lupul, boul și măgarul
întâlniți cu Prâslea la o țuică mică,
s-au bătut la urmă și au spart tot barul
iată cum poveștile se strică.

căci gândind mai bine, ghetele mă duc
gândurile mele au luat-o razna
și de am ajuns poveștile să-ncurc...
trec ghetele mele și cu asta basta